Amintiri..

Raman uimita cand remarc trecerea timpului. Traiesc intr-o lume diferita de realitate ce se implineste doar cand ajung acolo! Drumul este precum un vis purtat pe cateva nopti. Ajungand in locul unde ar trebui sa fiu remarc schimbarile radicale ce s-au produs in lipsa mea,oamenii au imbatranit ,chiar si cladirile simt trecerea timpului. Uneori revin la viata mea doar prin pozele ce ma marcheaza facandu-ma sa realizez ceea ce se petrece. Cu o tristete vizibila in ai mei ochi incerc sa evit a ma imbarca in visurile ce ma trimit la trecut. Mi-e dor de multe si nimic de mine. Uneori simt nevoia de a mai fi acolo. Ruptura produsa mi-a afectat echilibrul, o buna perioada neputand sta pe propriile picioare, noroc de ajutorul ce a aparut pentru a  ma sustiine ..a ma sustine la …tot. Uneori gandesc ca am fost un pion caruia ii era dat sa iasa din joc,asa a fost sa fie, alteori nu pot accepta adevarul, nu pot intelege cum pot fi atat de indiferenti unei intamplari atat de importanta mie. Dar oh..sunt atat de naiva incat pentru cateva clipe indraznesc sa cred ca toti suntem la fel..Nu suntem!