Fericirea o impart cu mine. Nimeni nu imi va putea intelege extazul in care ma aflu.Incerc sa ti –l impartasesc dar lucrurile banale te invaluie. Incerc sa-mi creez un univers al meu cu o populatie formata din umbre ce iti inteleg fiecare cuvant,silaba,sunet. Fericiti traim singuratici, singuri fiind inebunim, oare suntem fericiti traind in nebunie? Vreau un univers in care pot tipa de fericire, pot plange suspinand si nimanui sa I se para ciudat. Nu vreau mila, doar intelegere. Sunt atat de axata pe ideile mele preconcepute incat imi urasc persoana de langa pentru ca nu e si ea axata. O obsesie fata de dorintele mele ma apasa. Le doresc atat de mult si totusi imi e imposibil sa le obtin. E limita unui muritor ce aspira la un univers al sau.